Categories
„Milioane de oameni tânjesc după nemurire deşi habar nu au cu ce să-şi umple timpul
într-o după-masă de duminică, ploioasă.”
-Susan Ertz
A înțelege lumea care ne înconjoară și a alege să o privim cu ochi temători sau curioși și plini de speranță este o alegere. Însă alegerea nu poate fi una conștientă până nu am făcut pace cu partea necunoscută, nedescoperită a universului. Setea de cunoaștere vine din dorința de explorare, care ne va permite să pășim în necunoscut doar dacă acceptăm că surprizele care vin, fac parte dintr-un întreg logic, funcțional și benefic pentru noi.
Cunoașterea modului în care funcționează lucrurile în jurul nostru ne permite să estimăm ce anume se poate întâmpla în urma unei acțiuni de explorare, iar succesul nostru e definit de cât de aproape am estimat situația față de realitate. Atunci când întâmplările sunt complet neașteptate rămâne doar să ne bazăm pe alegerea de a le aborda prin teamă sau prin curiozitate.
La fel cum acceptăm lumea care ne înconjoară, putem să ne acceptăm pe noi înșine sau să ne temem de tot ceea ce nu știm despre noi. Orice limitare, judecată pe care o impunem asupra propriei persoane privind cum ar trebui să fim, să credem sau să gândim, face imposibilă o viață în armonie cu natura și cu realitatea ce ne înconjoară. Dacă în loc să explorăm și să descoperim cine suntem și în ce lume suntem ne focusăm să impunem imaginea din mintea noastră asupra realității din jur, suntem sortiți unei vieți de frământări.
Când creăm dintr-o stare de recunoaștere și acceptare devenim colaboratori, coechipieri ai universului și ceea ce întreprindem – are șanse mai bune de împlinire cu cât estimarea noastră a fost mai apropiată de realitate. Indiferent dacă construim o casă în albia râului sau pe o stâncă, dacă nu înțelegem terenul și natura, șansele de reușită sunt minime, însă atunci când conlucrăm cu natura și ne adaptăm proiectul la teren, pot ieși adevărate capodopere.
Dacă pentru omul preistoric multe fenomene ale naturii erau de neînțeles, le-a căutat explicații prin povești mitice pentru a le putea transmite mai departe generațiilor următoare.
Azi știința ne ajută să înțelegem mult mai multe fenomene și căutăm să le transmitem prin educație, însă în lipsa unor povești cursive multe cunoștințe, deși înțelese mental, nu fac parte din conștiința umană permițând astfel continuarea acțiunilor bazate pe mituri, chiar dacă acestea sunt estimări mult mai slabe ale realității, creând disonanță, frustrări și pierderi de energie pentru cei care acționează în baza lor.
Pentru o viață spirituală armonioasă credințele noastre e necesar să ne susțină în direcția scopului dorit, iar dacă nu suntem încă conștienți de scopul nostru, putem să ne ghidăm după lucrurile care ne oferă sens. Poate nu am ajuns să auzim încă acea chemare divină de a construi o catedrală, un pod sau o casă de copii, însă cu siguranță ne simțim aliniați cu Viața atunci când ajutăm la înfăptuirea unor acțiuni mai mici care mișcă sau schimbă în bine chiar și o singură viață.
Când vine vorba despre maeștri spirituali, cel mai bun ghid nu e neapărat cel ce a înțeles pe deplin toate detaliile funcționării Universului, ci cel care a pășit pe același drum pe are suntem și noi, dar poate cu trei pași înaintea noastră.
Dincolo de acțiunile noastre de zi cu zi, spiritualitatea noastră se manifestă prin atitudinea și credințele cu care abordăm acele acțiuni. Dincolo de locurile sacre pe care le vizităm, liniștea sufletească se manifestă prin liniștea pe care o putem insufla în jurul nostru și celor de lângă noi. Alegând să credem într-un Univers logic, funcțional și benefic, noi alegem să fim mai mult în slujba Vieții, iar Viața ne răsplătește cu bucurie, ușurință și glorie!
Izabella Geapana
Articol publicat în Revista nr. 78/17.10.2022
