Categories
Am descoperit viața târziu, într-o avalanșă de cuvinte ce se vor așezate pe hârtie și citite de către tine, dragă cititor! Să alegi, să discerni și să integrezi povața descrisă de sufletul meu ca să îi simți vibrația.. Nu-i bucurie mai presus de atât și îți mulțumesc!…
A fi un om real înseamnă a-ți purta cu demnitate haina cunoașterii de sine, fără a forța în niciun fel viața, a accepta tot ce ți se întâmplă cu multă dragoste de sine și credința că toate ți se dau exact așa cum ți se cuvine!
Puritatea ființei tale te poartă pe calea sufletului cu ușurință, iar virtutea îți testează mândria și vanitatea.Autodepășirea, în cele mai critice momente ale fricii tale, te conduce spre o schimbare interioară profundă, dacă lași totul să se întâmple în voie!
Când opui rezistență la schimbare, te opui Universului și forței lui de a lucra în favoarea ta. Oare de n-ar fi frica, ar mai exista curajul? Oare de n-ar fi ura… iubirea ar mai prinde viață atât de intens?
Invidia și răutatea spun multe când vorbele de bucurie pentru celălalt sunt mute!… Percepția minții tale – că ești căutător de viață animată – nu-ți dă posibilitatea de a te cunoaște în deplinătatea esenței ființei tale… depinzi de oameni, locuri și succese ce se pot pierde fără valoare.
Cărturar și meșteșugar al inimii tale te numești când ești stăpân în oceanul picăturii ce curge în flux, te oprești din când în când să șlefuiești interiorul și exteriorul ca un ghețar ce își topește ascuțișurile și privești îndelung transparența lor pierdută.
Olarul ce modelează armura lucrului ce îi dă viață, să prindă viață ca tu să-l prețuiești la adevărata lui valoare și chiar de-o fi să-l pierzi, să simți că nici nu l-ai avut .. Atașament pierdut!
Plimbările lungi prin labirintul trăirilor tale ireale sunt iluzii ce se pot sfârși în dezamăgiri și false cântece, de multe ori cântecele altora… Nevoi satisfăcute o vreme, obositoare transe trăite în iluzia că te fac fericit…
Un noian de scânduri uscate atrage și mai multe, iar unul în care abia a dat înmugurirea atrage frumusețe și prospețime… Dar cine ar putea să îi vadă esența?… Cine, din când în când, se oprește și caută profund?… Cât de simplă este viața când doar poți respira profund!
Alina Secara
Text publicat în Revista nr. 59/03 ianuarie 2022
