Dragi suflete frumoase, spirite mărețe ce vin din Prima Creație, cea mai cuprinzătoare formă de a fi, suntem aici, acum, pentru a transmite ceva ce sufletele noastre au învățat de-a lungul eonilor de timp și de-a lungul multelor încarnări în care am experimentat, printre altele, renunțarea la bunurile materiale, la relațiile emoționale prețioase, la tot ce înseamnă confort, am înfruntat judecata societății, oprobriul ei.
A fost o vreme, însă, când eram în mijlocul tuturor lucrurilor, într-un spațiu pe care l-am numit mereu Acasă, un spațiu de lumină și iubire infinită, de armonie și întreg, într-un cocon minunat de iubire, compasiune, blândețe, în care nimic, aparent, nu lipsea.
Și totuși pentru unii dintre noi nu a mai fost suficient și am ales să fim temerari, să experimentăm divinitatea în toate formele de manifestare și astfel am mers către periferia creației, cât mai departe de inimă, de coconul inițial, dar am făcut asta nu din revoltă, ci cu curaj și din imboldul de a extinde manifestarea Divinului Primordial cât mai mult, cât mai departe, cât mai divers, cât mai complex, cât mai nou.
Creatorii și profesorii din noi, vracii și vindecătorii așa s-au manifestat, dar cu cât mai mult ne-am îndepărtat de Centru, cu atât am devenit mai nesiguri, puțin speriați, trăind profund sentimentul separării de Sine și de tot ceea ce fusesem înainte.
Singuri, într-o lume necunoscută, ce se crea cu fiecare gând și respirație a noastră, cu fiecare alegere, cu fiecare imbold creator.
Chiar dacă ce trăim acum nu este ceea ce regăsim în noi, în esența noastră, este necesar să acceptăm cu iubire fiecare experiență, fiecare situație de viață și să ne amintim că asta am ales și că s-a activat profund în noi profesorul primordial, care acum susține cu cunoaștere plină de iubire toate spiritele și sufletele care nu au experiență pe căile pe care noi, deja am umblat în alte vieți și alte existențe.
Acum este necesar să facem doi pași înapoi pentru a observa, cu detașare, cum se produce totul în această lume, cum se țese pânza creației acum și aici.
A venit vremea să învățăm și să predăm mai departe lecția acceptării conștiente a tot ce se întâmplă în această lume, dincolo de orice judecată, devenind acele faruri de lumină ce vor ghida continuu în orice întuneric, cât de dens și greu ar fi.
A venit momentul să ne acceptăm eul uman, ca apoi să îl aducem aici în manifestare și pe cel Divin! A venit momentul să renunțăm la sentimentul culpabilității, vinei, pentru plecarea din Întreg, pe care am simțit-o ca prima cădere.
Este atât de ușor să acceptăm această alegere făcută, acel imbold de a experimenta eul uman și așa să ne eliberăm de toată separarea pe care o simțim profund în noi, de toată durerea de a nu fi înțeleși și prețuiți, mereu departe de casă, de Centru.
A venit timpul să ne eliberăm de tot ceea ce credeam că suntem, să ne deschidem brațele și să le transformăm, din nou, în aripi de înger și să ne asumăm de ce suntem aici și acum!
Dumnezeu nu are planuri dinainte stabilite, asta a venit timpul să acceptăm! Totul este o experimentare și curgere, fără a fi în control, fără teamă de a pierde ceva, ci doar de a fi și nu de a fi oricum, ci deschiși experimentării continue.
Avem momentul de acum pentru a crea momente divine, lumea nouă care așteaptă să se contureze din vid, fiind creația ce niciodată nu s-a mai creat.
Ieșim din repetiția acelor paradigme și programe vechi și lăsăm să se manifeste prin noi bucuria copilului care își face prima jucărie singur și apoi devine maestrul care transmite acest meșteșug mai departe.
A venit momentul să ne vindecăm și să vindecăm!.. Să lăsăm să curgă lacrimile vinei și neîncrederii, să accesăm, cu curaj, măreția ființei care suntem și să creăm împreună Noua Lume!
Ramona Musgociu
Mentor Coach în Dansul Energetic
Articol publicat în Revista nr. 64/21.03.2022
