Categories
Cine iubește muntele și consideră ca are o legătură puternică cu acesta, nu prididește să plece la drum chiar dacă timpul (probabil) nu este cel mai bun pentru drumeție și, chiar dacă el, drumețul, nu este foarte odihnit.
Cei care fac sistematic drumeții consideră că „refacerea” este tocmai drumul, efortul, priveliștile și desigur cei alăturați în echipă. Iubitorii de munte știu că un grup de oameni care parcurg un drum de munte trebuie să fie „echipă”!
Plecarea a fost vineri dimineață. Traseul pe care și l-au propus tinerii și pe care au surprins până la urmă fenomene rare din munți a fost drumul din orașul Victoria către Vârful Viștea Mare care reprezintă principala cale de acces către vârful Moldoveanu (vârfuri cunoscute care au înălțimea de peste 2.500 m)!
Traseul străbate întreaga creastă a Masivului Făgăraș de la vest la est, alcătuind împreună cu acesta, o formațiune muntoasă asemănătoare unui cort sau unui trapez, care face identificabili acești munți, atât din depărtare cât și din apropiere, din orice unghi de privire. Grupării sau „Formației Moldoveanu-Viștea Mare” i se mai spune „Trapezul” sau „Marele Trapez”.
Participanții au parcurs un drum greu, având totuși parte de timp potrivit pentru parcurgerea unor trasee dificile ca acesta (fără ploaie sau vânt puternic).
Traseul alternează între drum prin pădure, drum parcurs prin văi cu râuri, prin văi seci pietroase și povârnișuri abrupte! La capăt au avut nevoie și de cazare, care este de regulă la cabana Podragu. Această cabană, provenită dintr-un „adăpost” de piatră, este accesibilă pe un drum forestier, urmată de poteca „de picior”, fiind situată la peste 2000 metri altitudine!
Participanții, din dorința de imortalizare a imaginilor văzute, au făcut și poze. Mare iubitoare de munte este Laura, ale cărei poze reprezintă de regulă „un film” la care dacă te uiți ai impresia că ai participat și tu la acel periplu!
Făcând mai multe poze, într-o imagine a descoperit că a imortalizat un fenomen rar: fenomenul Gloria sau fenomenul Brocken.
Această imagine rară rămâne să ateste nu doar uluitoarea frumusețe a muntelui, ci și o umbră înconjurată de o aureolă care seamănă cu o fantomă… dar care se pare că are o explicație științifică!
Se vorbeşte, de multe ori, despre fantome sau apariţii înfricoşătoare. În multe situaţii sunt fenomene naturale care pot fi uşor explicate de către specialişti. Ce este acest fenomen?
Un fenomen cunoscut mai mult iubitorilor de drumeţii montane, deşi poate nu mulţi au avut şansa să îl întâlnească personal, este fenomenul optic numit Spectrul Brocken sau Fenomenul Gloria.
Termenul de Spectrul Brocken derivă din germanul „Brockengespenst” şi este un fenomen optic extraordinar (documentat prima dată în anii 1700). Poate fi văzut în munţi şi îşi ia numele de la vârful cu același nume, situat la o altitudine de 1.142 metri în munții Hartz, din nordul Germaniei, unde se creează deseori condițiile pentru a-l observa.
Spectrul Brocken este de fapt umbra mărită a unui obiect sau a unei siluete, privită din vârful unui munte și în direcția opusă soarelui, situată deasupra norilor formaţi din picături de apă uniforme sau deasupra ceții.
Umbra siluetei poate fi, de asemenea, înconjurată de un cerc luminos.
Pentru ca cineva să-și vadă umbra, trebuie să aibă soarele în spate, o perspectivă largă, cum ar fi cea din vârful unui munte şi, mai presus de orice, ceaţă sau nori în partea inferioară. Trebuie practic să se afle între soare şi nori sau ceaţă. Picăturile de apă din nori este necesar să se afle mai jos decât observatorul, iar soarele să strălucească din spate. Cu cât pătura de nori se află mai jos, cu atât umbra va apărea mai mare, iar mişcarea continuă a norilor va face umbra să se mişte, dând impresia că este vie.
În curcubeu, picăturile sunt de mărimea unei fracţiuni de milimetru, sau puţin mai mult, în timp ce în aureolă (gloria), acestea sunt, în general, de ordinul a zece microni. Dimensiunile umbrei sunt proporţionale cu distanţa dintre obiect şi ceaţă sau nor. Apariţia unui cerc luminos se datorează redistribuirii luminii de către picăturile masei de nor.
Explicaţia ştiinţifică rămâne însă un subiect controversat, deoarece optica geometrică nu oferă o soluţie pentru rezolvarea misterului, întrucât ea nu se aplică obiectelor mici, iar teoriile normale privind difracţia nu explică suficient poziţia cercurilor şi polarizarea lor.
În limba română fenomenul mai este cunoscut şi ca fenomenul Gloria, datorită aureolei asemănătoare haloului de sfânt ce se formează în jurul capului siluetei.
Ce a simțit cea care a făcut această poză uimitoare (Laura)?
Răspunsul a fost pe măsura fenomenului: „am simțit o împlinire sufletească de a fi participat la o întâmplare care apare rar, chiar și în viața împătimiților de drumeții… o „răsplată” pentru drumurile obositoare, zilele ploioase și vânturile năprasnice prin care am umblat!
Iubesc muntele și fiecare experiență mă face să mă simt și mai „bogată” în experiențe și imagini irepetabile!
Carmen Claudia Morar
Relatare publicată în Revista nr. 64/21.03.2022
