Când îmbrățișezi viața având totuși anumite preferințe, dar nu lași ca fericirea, bucuria, tot ceea ce ești tu să depindă de ele, înseamnă că te-ai trezit!

Trezirea, fericirea, se manifestă fără condiții, din starea minunată de a fi. Trezirea este despre a renunța la iluzii, la nefericire, care sunt tot o alegere, este despre a alege să vezi adevărul și să te bucuri cu tot ceea ce ești, de tot ce vine către tine spre a experimenta.

          Schimbarea care vine doar din interior este adevărata și singura schimbare pentru că fără ea, oricâte schimbări facem în exterior, în oamenii și situațiile de viață, în credințele noastre, ele nu vor fi suficiente spre a ne trezi. Este ca și cum dacă ne schimbăm culoarea părului, ne schimbăm și modul de a gândi și de a percepe totul.

          Ca să trăim cu adevărat starea de trezire, de plenitudine, nu trebuie să alergăm după un loc în care să ne odihnim în liniște și pace, ci să ne dăm voie să curgem odată cu viața.

Ca să fim mereu în starea de fericire, este necesar să curgem cu viața și să ne schimbăm frecvent. Este necesar să fim în moment, să nu ne agățăm de nimic, fie de trecut, prezent sau viitor, să fim o curgere între aceste planuri.

          Fericirea nu este același lucru cu emoțiile noastre și nimeni, niciodată, oricât de mirific ar fi, nu ne poate aduce fericirea, starea de trezire, nimeni nu poate face nimic în locul nostru, indiferent cât de maestru ar fi, de salvator de suflete, ci doar noi putem aduce schimbarea în noi, înțelegând cu adevărat fiecare trăire, experiență, căutând adevărul, lăsându-l să alchimizeze tot, ceilalți fiind doar instrumente, declanșatori de înțelegere care există deja în ființa noastră.

          Ca să înțelegem până unde suntem fericiți și mai ales până unde putem fi, ne imaginăm situația în care suntem pe munte, într-o călătorie și trăim bucuria cu tot sufletul, mirosim florile, suntem una cu iarba, cu adierea vântului, cu peisajul în care suntem parcă absorbiți în stare de grație. 

Apoi vedem lângă noi o pereche, doi oameni care merg mână în mână, se privesc în ochi și suspină de bucuria locului și a lor… și imediat ce facem? Ne proiectăm pe lipsă și pe starea de nefericire… 

          Eu nu am pe cineva care să mă iubească așa, cu care să împărtășesc iubirea și bucuria din suflet și apoi tot ce înainte era magic în jurul nostru, devine hâd, lipsit de substanță, trist.

          Starea de trezire, de fericire, este despre a ne bucura cu toată ființa de tot ceea ce trăim, experimentăm, de a vedea frumosul și calea în tot pentru că, de cele mai multe ori, fericirea trece pe lângă noi. Este adevărată zicala „eram fericiți și nu știam”! 

          Să rămânem conștienți și să ne trăim viața clipă de clipă și moment cu moment!

Ramona Musgociu – Mentor coach în Dansul Energetic