Categories
De multe ori, procesul de revenire la Sine și la Autenticitate presupune momente de cumpănă dar și de sentimente de copleșire, de parcă toate eforturile nu duc nicăieri, mai ales la începutul drumului. Este un pic ca la școală, și, într-un fel, chiar așa este!
Când venim pe lume, mici fiind, scopul principal și esențial al ființei și psihicului nostru este supraviețuirea, expresia autentică de sine este secundară. Așadar, în funcție de cultura familială în care am crescut și cât de sănătoasă este aceasta, dacă expresia autentică intră în contradicție cu supraviețuirea, atunci cea din urmă va prima, însă cu un cost care își va face simțită prezența mai târziu în viață.
Dacă expresia autentică va duce la pierderea acceptării și iubirii sistemului familial și implicit riscul de a nu supraviețui, atunci expresia autentică va fi frânată și reprimată. Moment în care, efectiv, începe condiționarea. Căci psihicul unui copil va face orice pentru a se adapta familiei în care se află și regulilor acelui sistem, chiar dacă asta înseamnă să își reprime adevărata natură, adevăratele nevoi, adevărata expresie de sine. Iar apoi, la vârsta adultă, de obicei începând cu perioada de tânăr adult, omul va începe să detecteze un gol înăuntrul său.
Din păcate, o mare parte a sistemelor familiale din prezent încă funcționează pe vechea paradigmă, aceea în care adulții dau mai departe bagajul ancestral de răni și goluri sufletești neadresate, de vise abandonate și roluri rigide pe care cei de după să le joace mai departe. Mai este de mirare că sunt așa de răspândite depresia și bolile mintale în societatea zilelor noastre?
Însă există speranță, și încă cum. John Bradshaw ne spune, în cartea sa, „Healing the Shame That Binds You”(trad.Vindecarea rușinii care te înlănțuie) că sinele nostru autentic, oricât de îngropat și negat ar fi, nu poate dispărea niciodată. Treaba noastră, misiunea noastră, ca și vârf de lance evolutiv, este să ne vindecăm aceste goluri, să le umplem din nou cu sclipiciul inimilor noastre și să venim cu o minte echilibrată, lucidă, eliberată de condiționările ce ne mână să fim mai degrabă distructivi și egocentrici decât constructivi și orientați către serviciul și servirea celor din jur. Iar acesta este un proces care durează.
Ceea ce s-a cristalizat pe măsură ce am crescut devine greu de scuturat și este nevoie de blândețe, căci vom scutura convingeri atât de puternice încât va părea că mergem împotriva a tot ceea ce știam, și chiar așa este! Acestaeste unul dintre motivele din cauza căruia procesul de Reconectare la Sine este uneori așa de intens.
Însă răsplata este pe măsură, o viață echilibrată și cu un sentiment al scopului, un sentiment de împlinire autentică, o gestionare mai eficientă a problemelor vieții, fără consum inutil de energie pe tot felul de metode de coping defectuoase și poate, cel mai important, din punctul meu de vedere, putem spune că urmașii noștri nu vor avea nevoie să se vindece de la a ne avea pe noi înșine ca părinți, lucru care pentru mine înseamnă mult.
Trăim într-o perioadă foarte interesantă, în care inteligența Vieții parcă îi mână pe tot mai mulți oameni să privească înăuntru și să descopere Sufletul ce dăinuie acolo, pentru a putea repara lumea, om cu om. Iar, astfel, se creează o nouă revoluție, una interioară, ce va cuprinde globul și omenirea precum un foc sălbatic. Tocmai de aceea vedem în jur din ce în ce mai mulți oameni interesați de a se vindeca, de a se cunoaște mai în profunzime. Este Viața, în eterna ei înțelepciune, ce ne mână spre o nouă eră. Vii și tu să dăm mână cu mână, în noua Eră a Schimbării?
Gabriel Răducu Brătan
Articol inspirat de Cheia Genelor 49
Text publicat în Revista Terranova nr. 76/19.09.2022
