„Contrar lui Hamlet, nu „A fi sau a nu fi” este întrebarea. Tot ceea ce ne interesează este „A fi” – atât. Iar dacă te întrebi în fiecare zi cum să fii, eul tău adevărat îți va oferi răspunsuri fascinante, mereu schimbătoare.
Angajat în a afla ce înseamnă să fii aici și acum, îți faci mintea să treacă de la vechea condiționare la un vehicul care poate ajunge dincolo. Mintea condiționată este cea care a decis cu fermitate ce înseamnă pentru noi a exista, acesta fiind și motivul pentru care am devenit blocați.
Ca să ne scoată odată pentru totdeauna din acest blocaj, calea directă se lovește de o problemă practică, descrisă în textele indiene străvechi ca „separarea apei de lapte”. Cu alte cuvinte, realitatea de zi cu zi amestecă realul cu irealul, astfel încât acestea devin inseparabile. Acest lucru este evident când te uiți la creier, care construiește realitatea virtuală numai pentru că, din capul locului, realitatea „reală” ne face conștienți.[..]
Să separi lumina de umbră pare destul de simplu, iar calea directă demonstrează acest lucru. Tot ce trebuie să faci este să aduci conștiința de sine în atenția ta. Din punct de vedere practic, nimic nu e mai simplu sau mai firesc. În orice moment al zilei, nu trebuie decât să închizi ochii, să respiri adânc de câteva ori pentru a-ți provoca o stare de relaxare și să-ți centrezi atenția asupra inimii (sau asupra respirației).
Pare ciudat, dată fiind complexitatea practicilor religioase curente, ca întreaga călătorie spirituală să se rezume la atât: relaxează-te și fii conștient de tine însuți.”
Rubrică realizată de Roxana Cotigă
Publicată în revista nr. 82/19.12.2022
