Categories
De multe ori în viață ne vor năvăli momente în care nevoia de schimbare va deveni dureros de evidentă. De multe ori, această lumină a nevoii de schimbare ce începe să pâlpâie în interior, vine cu un șoc sau ca un șoc. Schimbarea este adeseori prevestită sau vine la pachet cu acest șoc ce pare să destabilizeze și să dezrădăcineze toate cele la care am lucrat până atunci.
Mulți oameni numesc acest gen de momente crize de viață. Eu auzisem de criza vârstei mijlocii, dar se pare că nu este un apanaj exclusiv al celor care au ajuns la o vârstă mijlocie.
Personal, trec printr-un astfel de moment perioadele acestea, la 27 de ani. Și nu pot spune că am fost bun de nimic până acum, doar am urmat multe căi și am învățat multe lucruri. Ce vreau să spun este că nu cred că aceste momente de criză țin cont de vârstă. Și sunt câteva lucruri pe care le-am învățat și încă le învăț în acest proces.
Unul dintre ele este acela că „Vei ști la momentul potrivit!” Poate la șocul inițial și perioada imediat următoare, avem idei sau crâmpeie de imagini și intuiții despre direcția pe care vrem să o urmăm mai departe sau cum vrem să arate schimbarea, dar parcă nu este încă acolo. Parcă nu ne putem dedica 100% acelei viziuni. Și este ceva normal, pentru că imaginea nu este clară. Este ca și cum am încerca să deslușim ce vorbește cineva la radio când nu este semnalul bun. Există interferențe interioare. Este ceva normal, consider eu.
Ca după o explozie nucleară (știu, prost exemplu) este nevoie ca particulele să se așeze. Ca inima noastră să se repună pe picioare și mintea să nu mai fie plecată în 20 de direcții.
Poate fi tentant să ne apucăm repede de mișcare într-o direcție, și nu zic că asta este ceva greșit, dar pentru mine pare mult mai înțelept să avem răbdare, să venim într-un fel de nemișcare interioară, pentru a ne putea orienta și a putea reveni în comunicare cu forțele vieții, să lăsăm și viața să ne arate calea.
Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu mai facem nimic pe plan exterior, avem nevoie să avem grijă de noi, de corp, să muncim, avem responsabilități. Dar pe plan interior, lăsăm particulele să se așeze.
În primele două săptămâni după acest șoc am bombardat oracolul I-Ching cu întrebarea dacă este timpul să fac o mișcare și în repetate rânduri mesajul a fost acesta de revenire la Stillness (nemișcare), în interior.
Și da, normal că putem experimenta în perioada aceasta confuză, putem face mici pași în direcția nevoilor și dorințelor care ne ciocăne la ușă și vom descoperi că în cadrul acestor experiențe, Viața cumva ne va comunica și ne va ghida și aranja blând pașii, dacă suntem suficient de deschiși pentru a vedea, auzi și percepe. Este înțelept să revenim la noi după perioade de experimentare, să decantăm sensul lucrurilor pe care le-am experimentat.
Și scriind toate acestea, realizez că, deja, în urma șocului, noi am început drumul, deja am început ruta de schimbare, doar că suntem un pic cam prea prinși în vâltorile emoționale și mentale provenite din confuzie.
Este nevoie de pași mici, dacă asta simțim că este corect pentru noi, iar treptat, pas cu pas, vom vedea că lucrurile se schimbă și ne ghidează ușor, ușor.
Să ne auzim cu bine! Este o perioadă de schimbare pentru mulți oameni, plasamentele astrelor ne comunică treaba asta. Așadar, să ne luăm cu Blândețe!
Gabriel R. Brătan
Articol publicat în revista nr. 82/19 decembrie 2022
Foto. – Laura Morar
