Detașarea

Detașarea este capacitatea minții de a se relaxa și de a avea încredere în procesul vieții. Aceasta este o abilitate pe care, adesea, o dobândim în urma unor experiențe dureroase. Din păcate, nu toți cei care experimentează situații de viață dificile înțeleg mesajul vieții pentru ei. O parte dintre aceștia intră în judecată și victimizare. În loc să se bucure de alchimia oferită de procesul suferinței, fiind răzvrătiți, rămân doar cu experiența suferințelor, fără plata ce vine la pachet cu suferința trăită în acceptare.

Situațiile dureroase pot deveni și mai păguboase din cauza neacceptării a ceea ce se manifestă în realitatea noastră, așa cum ne avertizează cuvintele: „Căci celui ce are i se va mai da; dar de la cel ce nu are și ce are i se va lua”.

Este necesar să înțelegem că viața-i un cadou al Lui Dumnezeu pentru noi, că ea este o oportunitate de maturizare spirituală și că-i esențial să fim recunoscători față de ceea ce se manifestă în timpul experienței noastre pe Pământ, fie că ne place, fie că nu ne place. Este foarte important să ne antrenăm capacitatea de a fi cât mai detașați în necaz, așa cum făcea dreptul Iov, care spunea la fiecare durere: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!“ Acceptarea a ceea ce vine spre noi este sora detașării, dar și a înțelegerii faptului că în plan divin nu tot ceea ce credem că este bun pentru noi, chiar este cu adevărat bun. Acest tip de cunoaștere ne ajută să încredințăm Creatorului intențiile, spunând: „Acesta este dorința mea. Îngăduie Tu ca lucrurile să se așeze cum este mai bine pentru mine! Mulțumesc!”.

După acest proces de predare a intenției Divinului, este important să ne detașăm de rezultatul obținut, cu toată ființa noastră. Este necesar să dezvoltăm încrederea în planurile Universului pentru noi, dar și răbdarea. Citisem undeva o definiție frumoasă a răbdării: „A  avea răbdare înseamnă a ști că iarba nu va crește mai repede dacă tragi de ea”.

Cât privește experiența mea, cele mai dureroase experiențe din viață mi-au fost profesori remarcabili. Din copilărie și până acum am învățat detașarea în fața promisiunilor nerespectate și a nedreptății, mi-am mai antrenat detașarea atunci când am fost nevoită să înțeleg aspecte din viață precum un adult, iar eu eram doar un copil, și de fiecare dată când mi-a fost creat sentimentul că nu sunt suficientă așa cum sunt; atunci când am simțit că un membru al familiei și-ar fi dorit să mă nasc băiat am suferit, și, după ce mi-am sufocat suferința în neputință, am înțeles că multe aspecte ale vieții nu sunt în controlul meu, motiv pentru care ar fi bine să mă resemnez.

Mi-am exersat și mai mult detașarea atunci când aveam nevoie de afecțiune și conexiune și eram înconjurată de adulți captivi în traume, amplificate de imaturitatea lor emoțională. Mai târziu am învățat lecția acceptării liberului arbitru, lecția faptului că particip și eu la suferințele experimentate, lecția detașării de relații și concentrarea pe misiunea personală.

Apoi am continuat să învăț detașarea de planul material, de rezultatul final, de împlinirea dorințelor, și de iluzia necazului.

Da, necazul este o iluzie, nu pentru că nu ne-ar provoca suferință și pagube, ci pentru că este o eroare să credem că neplăcerile vieții poartă cu ele doar greutăți. Acestea aduc împreună cu greutățile și cheia magică ce deschide ușa spre mai bine.

Să vă dau un exemplu: în urma unei copleșitoare suferințe nu m-am putut mobiliza să îmi continui studiile la cea de-a doua facultate pe care o urmam atunci, Facultatea de Medicină Generală. Durerea sufletească mi-a schimonosit puterile, am picat în depresie și nu am mai putut învăța. Am fost nevoită să renunț la Medicină la sfârșitul celui de-al doilea an de facultate.

Mulți dintre cei care îmi cunosc povestea spun că experiența a fost un eșec. Eu însă consider, la aproape opt ani de la această întâmplare, că studenția la Medicină a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Atunci am început să mă cunosc. Iar faptul că nu am terminat studiile medicale m-a apropiat de tărâmul subtil al vindecării. Am început să studiez Nutriția, Fitoterapia, Recall Healing, Constelații Familiale, EFT, Terapia Florală Bach, Dansul Energetic etc.

Pentru mine, călătoria spre dobândirea detașării este la început și mă bucur de această poartă spre cunoaștere.

Liliana Bălăceanu

Formator acreditat în Nutriție, Stil de viață și Fitoterapie, Instructor în Dans Energetic,

        Practician în formare în Terapie Florală Bach

Articol publicat în revista nr.93/26 iunie 2023

Sursă foto: Pinterest