„Oricine renunță să învețe este bătrân, indiferent dacă are 20 sau 80 de ani!”
Henry Ford
Cum percepem învățarea – ca pe un rău necesar sau ca pe o aventură de descoperire?
Când eram copii de-abia așteptam să învățăm ceva nou, cum am fost condiționați de societate de-a lungul anilor, aceasta din plăcere s-a transformat într-o activitate neplăcută. Ceea ce nu realizăm este tocmai faptul că ne chinuim să învățăm ceea ce nu știm și nu ne place, în loc să petrecem timp cu lucrurile care ne încântă. Cum ar fi să petrecem și mai mult timp cu lucrurile care ne produc plăcere, satisfacție și ne incită la și mai multă descoperire? Într-un final învățarea nu este altceva decât un proces de descoperire continuă. Pentru a descoperi este nevoie să fim curioși, să săpăm, să acționăm în direcția respectivă, ori atunci când ne forțăm să învățăm ceva ce nu ne stârnește curiozitatea nu prea avem energia și motivația necesară descoperirii.
Totuși viteza cu care se schimbă lucrurile în jurul nostru ne pune des în situația de a fi nevoiți să învățăm ceva nou, iar pentru aceste situații este necesar să ne apreciem motivele deoarece orice am dori să întreprindem, primul pas este să ne punem în starea potrivită.
Dacă ne oprim și ne punem întrebarea ce căutăm în aceste informații noi, care e utilitatea lor pentru viața noastră și cum contribuie aceste cunoștințe la cine vrem să devenim și cum vrem să ne trăim experiențele viitoare, putem găsi o fărâmă de motivație inclusiv pentru învățarea acestor noi informații. Însă atunci când devine clar cum ne influențează identitatea și experiența de viață putem nu doar să le înțelegem și să le memorăm, ci chiar să le aplicăm și să le trăim în viața noastră de zi cu zi.
Indiferent dacă vorbim despre digitalizarea galopantă sau despre aventura mult visată, informația ne ajută să ne bucurăm de ele, iar cu cât devenim mai capabili să navigăm aceste domenii complet noi pentru noi, cu atât putem să fim mai liniștiți că prima reușită nu e doar un noroc „chior”.
La fel și în orice domeniu profesional sau artistic – dacă nu dorim ca prima încercare să fie cea mai bună versiune a noastră – documentarea, exersarea și învățarea fac parte din calea spre măiestrie. Îmbătrânirea este garantată de calendar, îmbunătățirea însă este opțională!
Pentru a ne menține mintea ageră este nevoie ca – similar cu mușchii corpului – să o folosim, iar o solicitare semnificativă pentru mintea noastră este să îi folosim toate funcțiile existente de la memorie și rațiune până la imaginație și voință, integrând percepția celor cinci simțuri și intuiția celui de-al șaselea.
Foarte des învățarea este confundată cu memorarea, însă aceasta este doar una dintre funcțiile minții și dacă este folosită în contexte nepotrivite ne produce mai multe neplăceri decât satisfacții, de exemplu când nu avem încredere în cineva drag pentru că o singură dată s-a comportat inadecvat.
”Oricine renunță să învețe este bătrân, indiferent dacă are 20 sau 80 de ani!”
Henry Ford
Învățarea înseamnă evoluție, dezvoltare și simplificare. Ori simplificarea vine din renunțarea la sisteme și structuri complicate, create pentru a naviga într-o lume plină de necunoscute, atunci când aceste lucruri devin predictibile și nu mai avem nevoie de acele hărți învechite. Dezvoltarea aceasta nefiind liniară sunt situații în care putem trece la un nou nivel de înțelegere abia după ce integrăm aspectele contradictorii despre același subiect. O minte odată deschisă să cunoască două idei contradictorii nu mai poate reveni la starea de dinainte, și e nevoită să le integreze într-un întreg mai mare.
Mintea noastră este un instrument pe care-l putem îmbunătăți de-a lungul vieții, indiferent de limitările fizice cu care ne-am născut sau pe care le-am adăugat corpului de-a lungul timpului, însă e important să nu uităm că scopul cunoașterii nu este asimilarea de informații și abilități, ci îmbunătățirea propriei vieți și a celor cu care interacționăm. Dezvoltarea cunoștințelor și abilităților noastre este o investiție care produce cea mai mare recompensă deoarece nu poate fi dobândită, impozitată sau distrusă de circumstanțe externe, ține doar de noi s-o utilizăm.
Cum putem descoperi ce am putea învăța în orice moment al vieții? Există două motive principale pentru descoperire – plăcerea și durerea. Ce anume ne oferă atât de multă plăcere încât suntem dispuși să aprofundăm, să explorăm, să investim timp, bani și energie pentru a ne putea bucura de acel lucru pe deplin?
Iar pe partea de durere ce anume dorim să rezolvăm, să eliminăm din viața noastră sau a celor din jur pentru a ne putea bucura pe deplin de viață? Este mult mai ușor să ne investim timpul și energia în rezolvarea problemelor, însă e vital să nu uităm că a fi în slujba Vieții este despre a permite Vieții să înflorească, să se manifeste în jurul nostru pe deplin!
Azi, prin cunoștințele și abilitățile mele cele mai valoroase aleg să fiu în slujba Vieții, dezvoltându-le!
Izabella Geapana
Articol publicat în revista nr 72/18.07.2022
