Categories
Relatare Adriana Ionescu, cursantă Centrul de Dans Energetic – „RAMONA”, mentor-coace Ramona Musgociu
Adriana Ionescu – „Scriu acest articol din dorința de a împărtăși cu voi o experiență deosebită pe care am avut-o în timpul dansului energetic. Am simțit să împărtășesc cu voi, dansatori ca și mine.
Am trecut printr-o perioadă dificilă – mama mea de 83 de ani a căzut în casă și, din cauza vârstei, și-a fracturat șoldul. A suferit o operație de proteză de șold.
Eram impregnată de tot felul de emoții: empatie, compasiune, alertă, dorința ca ea să fie bine…
Era într-o zi de marți. Din dorința de a o ajuta, am început să dansez pentru ea, pentru vindecarea ei fizică și sufletească. Am dansat pentru vindecarea sufletului ei.
Domnul Ioan Prisecaru avusese cu o seară înainte, luni, prezentarea cursului Antrenamentul Integrativ – partea a II-a. Doream să dansez și pentru mama, să ascult și prezentarea, era seara târziu, eram obosită, când era să le fac pe toate? Dar simțeam să nu amân nimic.
Inspirația a venit și mi-am adus aminte că domnul Prisecaru scrie în cartea sa Dansul Energetic că, dansând pe prelegeri sau conferințe ținute de oameni cu înaltă ținută spirituală, este benefic și vindecător. Și am început să dansez pentru vindecarea mamei, ascultând prelegerea domniei sale.
A fost prima mea experiență de acest fel! Nu mai dansasem pe o prelegere. Experiența a fost foarte intensă și deosebită! Am dansat timp de o oră întreagă.
Atenția și implicarea au fost la cotele cele mai înalte pe care eu le-am putut atinge, în mod simultan în cele două acțiuni ale mele: dansul și ascultarea prelegerii.
Cu surpriză am constatat că pot urmări absolut tot ce zice d-nul Ioan Prisecaru în conferință. Am auzit toate explicațiile, ținând concomitent atenția pe dans și observând și ce se întâmplă în timpul dansului. Eram în același timp cu totul în cele două acțiuni ale mele.
Mărturisesc cu surprindere și bucurie că starea dobândită a durat 24 de ore.
Am simțit totul mult mai intens, mai puternic decât atunci când dansam în mod obișnuit. Mintea s-a oprit, starea interioară de grijă față de mama și tristețe față de situație s-a schimbat mult mai repede, am simțit toate părțile mele ca un puzzle care era bine legat, am simțit că am acces la toate soluțiile, și am simțit împăcare cu situația.
A doua zi mama mea și-a revenit spectaculos, privirea ei pierdută era acum plină de iubire și blândețe, starea ei de spirit era cu totul alta. Două zile delirase și acum era perfect lucidă. Emana bucurie și chiar m-a îmbrățișat, lucru pe care nu-l mai făcuse de mult timp.
Am continuat să dansez pe încă o prelegere a d-nului Ioan. De data aceasta a fost Antrenamentul Integrativ nr 4. Imediat ce am început să dansez am simțit cum vibrația mea a crescut.
Mintea s-a dus la alt nivel, în liniște totală, dar eram în starea de recepție și puteam auzi de spunea d-nul Ioan Prisecaru. Am lăsat corpul să-și aleagă dansul de care avea nevoie în acel moment. Am început astfel cu dansul cuantic. Mâinile mele se mișcau încet, dar totuși oarecum greoi. Am lăsat lucrurile să se desfășoare în ritmul lor.
Dansul meu s-a transformat în dansul de împământare. M-am simțit una cu dansul, una cu corpul, una cu pământul, una cu aerul din jur, una cu cerul, una cu străbunii. A fost mult mai consistent dansul de împământare de data aceasta. O explozie de lumină roșie s-a unit cu altă explozie de lumină aurie. Apoi corpul meu s-a îndreptat spre cer și a dansat dansul copacului plin de bucurie, dar centrat. Nu mai auzeam toate cuvintele domnului Ioan, auzeam cred, doar substantive: iubire, cunoaștere, planificare, antrenament, centri energetici, Univers, atât îmi aduc aminte.
Apoi mâinile mele au coborât. Fâșii de energie și culori veneau spre palmele mele și acestea le conduceau către corp, acolo unde era nevoie. Am lăsat corpul să curgă cu dansul și cu energia Universului.
Ce am remarcat pe parcursul sesiunii de dans este faptul că la început mișcările erau lente dar oarecum puțin mai grele, iar globul de lumină era auriu și destul de mic. Pe măsură ce am dansat dimensiunea globului cât și culoarea lui s-au schimbat. A devenit mai mare și mai mare …
Pe măsură ce devenea mai mare își schimba textura și culoarea. A fost indigo, un indigo pe care nu l-am mai văzut niciodată, un indigo intim, prietenos ca cineva pe care îl știi demult, îl cunoști bine, bine… Apoi s-a transformat într-un alb imaculat cu irizații de alb, cu unde de alb, un alb care se crea și se re-crea din el însuși.
Pe măsură ce ascultam cuvintele, mișcările au devenit mai fluide, curgătoare. Cuvintele erau doar niște chei ce deschideau porțile cunoașterii. Aaa, și ce interesant, pielea! De la palme până spre cot simțeam că nu mai aveam piele. Parcă nici antebrațele nu mai aveau consistență, materialitate.
În tot acest timp am fost pe deplin conștientă și atentă la ce ne-a transmis d-nul Ioan Prisecaru în prelegerea sa. Eu mă bucur nespus de câte ori descopăr lucruri noi!
Iar starea mamei a continuat să se îmbunătățească pe zi ce trecea. S-a recuperat mult mai repede pentru cât s-a apreciat recuperarea pentru vârsta ei… În mod evident mama este mult mai bine decât înainte să-și fi fracturat șoldul. Iar privirea… acum are o privire cum numai sufletul meu de copil o știe și pe care, ca adult, nu am mai văzut-o… plină de blândețe, iubire și cu o strălucire aparte. Ochii ei sunt vii, tineri, calzi. Simt refacerea unei legături pe care o pierdusem cu ea…
Am rămas cu capul plin de stele și sori, cu picioarele mustind de seva și iubirea pământului, exact așa cum este omul: între Cer și Pământ!”
Articol publicat în revista nr 72/18.07.2022
