Categories
Cu toții privim și ne folosim simțul vederii pentru a observa natura. Dar haideți să facem analogia cu natura noastră umană!
Ne fascinează culorile ei, ne fascinează cerul și de foarte multe ori blamăm și judecăm vremea atunci când cerul oferă ploaia pământului, sau condamnăm vântul când suflă tare, ignorând cât de mult îndepărtează mizeria și curăță prin suflul său.
Natura ne oferă o dinamică atât de variată de manifestări, toate se întâmplă și prin noi și în noi și de aici înțelegem toate transformările prin care ea trece, înțelegem că trebuie să permitem și să ne acceptăm propriile schimbări prin care transcendem de la vechi la nou, de la moarte la renaștere, astfel fiecare suflet traversează, pe rând, fiecare anotimp.
Nu te mai judeca când viața te pune în așteptare, căci vine și vremea când vei da rod și aceasta are nevoie de așteptare.
Trăiește-ți iarna, lasă zăpada să te acopere, nu îți fie teamă dacă oamenii nu văd dincolo de tot ceea ce te acoperă, vor fi acolo și cei care vor să descopere mugurii tăi!
Oamenii potriviți ție vor ști să se bucure și de iarna și de verile tale. Iar dacă unii vor pleca, vor face loc altora, pregătiți pentru anotimpul tău, vor fi cei care vor găsi bucuria de a se juca alături de sufletul tău cu bulgării de zăpadă, așteptând liniștiți, alături, primele fire de iarbă.
Niciun copac nu se supără pe frunzele care cad și de care se eliberează cu detașare ca de o haină veche care nu i se mai potrivește.
Astfel și omul trebuie să își accepte toamna sufletului său, iar când oamenii pleacă, indiferent de motiv, fie căsunt părinți, copii, parteneri, prieteni, lasă frunzele să se desprindă fără să te cerți cu ele, și fără să te condamni pentru ce ai fi putut face diferit, fără să vrei alt anotimp.
Vei plânge uneori ploi torențiale sau picături abia simțite mărunt și vei spăla până vei ști că ai curățat tot ce aveai nevoie să rămână curat. Și asta e toamna sufletului tău, onoreaz-o!
Iar când în tine e vară toridă, vei pârjoli câteodată sau vei da foc de-a dreptul la ceea ce trebuie să ardă în interiorul tău, ca apoi, pe terenul pregătit, să poți pune noi semințe.
Unii îți vor spune să te oprești, unora nu le vor plăcea tunetele tale, alții vor fugi de fulgerele tale, dar Tu rămâi Tu, trăindu-ți anotimpul!
De multe ori o zi de iarnă e condamnată pentru gerul ei, dar, la fel cum acel ger distruge virușii, astfel temperatura sufletului tău va ține departe intrușii nepotriviți!
Cine își recunoaște propriile anotimpuri se va bucura și de anotimpul pe care tu îl traversezi!
Cu fiecare anotimp, o dată trecut, vei fi „și mai” complet!
Nu te îngrijora pentru cât timp ai de așteptat să se topească zăpada până vei înmuguri, și cu răbdare înțelege că ai timpul tău pentru toate! Natura știe și tu vei ști!
Fie că te eliberezi de frunzele uscate, fie că arzi și pârjolești în jurul tău, fie că reverși șiroaie de lacrimi de ploaie peste toate cele trăite, te asigur că toate te conduc pentru ca tu să Renaști!
Împreună, dar și separat, fiecare ne trăim anotimpul, înflorind și renăscând atunci când e timpul, aducând acestei lumi, rodul nostru. Natura mereu se întoarce la viață, fă-o și Tu!
Rosemarie Bianca Iordache. Articol publicat în nr. 80/21.11.2021
