Categories
Cu toții știm că, pentru a excela, a „măiestri” un țel ales, sau o activitate, avem nevoie de angajament și disciplină.
Mă voi folosi aici de un exemplu din viața personală pentru a reda conștientizarea care mi-a picat, chiar acum, într-un mod nu foarte confortabil, aș adăuga.
Dacă ești familiarizat cu pagina mea de facebook, fără îndoială ai observat că îmi place să scriu și consider că am un dar pentru asta. Este ceva ce mă pasionează și erupe din mine!
Totuși, pentru ca acest dar să se manifeste din ce în ce mai bine, este nevoie de practică, de disciplină, de auto-depășire. Chiar mă întrebam la un moment dat, de ce, atunci când țineam această disciplină și offline, scriind aproape zilnic în jurnal, postările mele primeau un număr semnificativ de aprecieri și mă simțeam bine… iar apoi, de când am redus timpul de scris în offline, evident că și numărul de aprecieri a scăzut, dar și mai mult decât atât, nu mă simțeam la fel de mulțumit.
A trecut ceva timp până să îmi pice fisa că, dacă vreau să mă simt mulțumit și vreau să ajung la un anumit nivel de măiestrie cu scrisul, păi e nevoie de practică nene, dar și de angajament!
Viața este amuzantă, ne oferă daruri, ne oferă crâmpeie de potențial iar apoi, prin prisma societății moderne în care trăim, ne oferă și distrageri la greu.
Cuplează asta și cu o aroganță puternică și rețeta pentru dezastru este iminentă. Renunțarea temporară la a ne rafina darurile native intervine prin învăluire și nici nu ne dăm seama când am plecat de pe cale.
În același timp, consider că acesta este și farmecul. Chiar dacă nu este confortabil să realizăm că ne-am îndepărtat de ce avem de făcut, acest disconfort ne trezește. Ne face să realizăm irosirea pe care o facem.
Un alt factor care contribuie la această renunțare este succesul. Este foarte, foarte ușor să ne culcăm pe laurii muncii noastre anterioare și,din aroganță, să considerăm că nu mai avem nevoie de muncă. Asta este o rețetă sigură pentru dezastru și decădere.
Însă nu este nimic în neregulă cu distragerea, cu Renunțarea, doar că există un preț de plătit. Iar acel preț este acea mulțumire și împlinire pe care o gustăm când ne punem darurile la treabă.
Personal, mi-a fost foarte ușor să revin la obiceiurile din trecut într-o măsură nesănătoasă, dar până la urmă așa integrăm și conștientizăm.
Mergem în partea benefică a pendulului, ne ținem de treabă, după care pendulul se mișcă în partea opusă, și revenim la ceea ce făceam înainte.
Și, din energia cinetică a celor două și experimentarea extremelor, găsim mijlocul. Prea multă disciplină și ne răzvrătim. Prea puțină disciplină și suferim de lipsă de scop.
Așadar, dacă știi că ai o treabă de făcut, niște daruri de rafinat, te încurajez să revii la ele, cu blândețe și să te ierți pentru momentele de lipsă de activitate. Atâta timp cât suntem conștienți, învățăm, iar lucrurile se pun în ordinea lor.
Iertare și Blândețe, pe Cale!
Gabriel Răducu Brătan
#CheileGenelor
#VremeaCosmică
Articol publicat în Revista nr.78/17.10.2022
