Cum ne putem exprima recunoștința față de faptul că suntem în viață, că simțim viața? Prin fiecare respirație conștientă, bucurându-ne cu adevărat de fiecare inspir și expir ca de un act sacru, profund, magic, așa cum de fapt și este.
A trăi în iubire, a trăi bucuria vieții, este cea mai profundă și complexă artă, în care, dacă devenim maeștri, toate căile ni se deschid.
A venit vremea să fim conștienți de noi și să ne scriem povestea vieții cu iubire infinită, să devenim maeștri în arta iubirii de Sine și apoi de tot ce este.
Și să punem pași pe această cale prin metode simple, spunând tot mai des „te iubesc”, fără teama de a fi judecați și catalogați. Nu este necesar să ne justificăm iubirea față de cineva, pentru că deja dacă iubim pentru un motiv, pentru una sau mai multe calități, aceea nu este iubire, este doar un troc.
Iubirea care pornește din ființa mea către mine și către oameni, mă face fericită și este tot ce contează, chiar dacă ceilalți aleg să o respingă, chiar dacă mai sunt care se îndoiesc de ea, deja acest act nu mai are conexiune cu mine, ci îi privește.
A trăi în iubire este ca o renaștere continuă, în care tu nu îți trădezi niciodată adevărata esență din care ai fost plămădit, însăși iubirea Divină.
Noi putem să ne scriem cel mai frumos roman de dragoste, doar că este obligatoriu să îl începem cu noi înșine, cu iubirea față de noi, prețuirea și respectul, admirația pentru tot ceea ce suntem și putem deveni.
Cea mai importantă relație care există în creație este cea cu propriul Sine. Când ne aflăm în conflict cu noi înșine, când nu ne prețuim, când nu ne validăm, nu avem încredere în măreția noastră, nu putem să simțim iubirea nici din afara noastră și nu putem primi iubire, prețuire, validare și recunoaștere. Relațiile cu ceilalți se îmbunătățesc vizibil pornind de la relația de iubire, fără judecată, cu noi înșine.
Iubirea poate înmuguri, înflori și apoi să își răspândească parfumul la infinit prin fiecare activitate desfășurată. Cum? Bucurându-ne și iubind fiecare respirație, iubind hrana pe care o mâncăm, fiecare aromă, gust, textură, pentru că și hrana este iubire și există atât de multă iubire în actul de a mânca, încât ne putem umple cu iubire făcând doar asta.
Dacă avem curaj să ne deschidem inima în fața iubirii, să fim pregătiți să trăim adevărate miracole, vom descoperi iubirea în tot: în dansat, în cântat, în plimbat, în mâncat, în munca noastră, mai ales în conexiunea cu oamenii, în conexiunea cu natura.. Iubirea curge, fluidă, prin tot, doar să ne oprim o clipă, să ne oferim răgazul să o simțim, gustăm, privim, conștientizăm, vibrăm.. da, să vibrăm în iubire, acordați la ea!
În această viață, când ne naștem, venim cu inima deschisă, plină de iubire, receptivi la iubire, apoi ușor, ușor, suntem ghidați de cei mai în vârstă ca noi spre cunoaștere, în detrimentul iubirii, obligați chiar să părăsim universul iubirii pentru cel al cunoașterii și în final devenim plini de cunoaștere, dar săraci în iubire, pentru ca mai apoi să ne ofilim și să murim.
Cunoașterea este magică, dar ea poate fi abordată și accesată mult mai simplu, autentic și profund, din interior, în stare de iubire și contemplare de Sine.
Iubind și rămânând în energia iubirii, ești mereu proaspăt și tânăr, frumos și radiant și plin de entuziasm creator.
Așadar să iubim și să devenim maeștri în arta iubirii de Sine și toate vor urma! Iubirea și respectul de sine și recunoștința față de tot ce suntem și manifestăm sunt cele mai mari lecții pe care le putem învăța în această viață.
Și mai mulți pași în direcția iubirii de Sine îi putem face prin dans energetic și hrană vie, vibrantă, prin cunoaștere accesată din interior.
Vă îmbrățișez cu iubire!
Ramona Musgociu
Mentor Coach în Dansul Energetic
Articol publicat în Revista nr. 65/04.04.2022
