Categories
Credeam cândva că trăiam o viață „conștientă”. Mă uit cu ochii minții la cea de atunci și râd cu admirație cum își crea povești din care se hrănea cu foame, o foame ce a ținut-o în viață pentru că altfel nu putea „trăi”.
Spiritualitatea teoretică este o binecuvântare, însă observ cât de puțini oameni o aplică cu autenticitate în viața lor. Se simte o discrepanță atât de mare între postări și ceea ce se află dincolo de cuvinte. Este necesară o detașare de osecundă și ceva asumare a propriilor povești din care ne hrănim, ca să putem simți ce este dincolo de cuvintele scrise.
Atât de tare mă comparam cu ceea ce credeam că ar trebui să fiu, să spun, să simt, să manifest, încât mereu pierdeam centrarea în propria esență.
Conectarea ce o primim ca și ghidare cu ceva exterior nouă, este clopoțelul care ar fi benefic să ne pună semne de întrebare. Unde să fie oare Sursa a toate creatoare? Unde este divinul căruia îi mulțumim cu recunoștință? Unde este oglinda la care ne tot uităm în ochii celuilalt?
Singurul spațiu unde le găsim pe toate este chiar spațiul inimii fiecăruia dintre noi. Acolo primim adevărul. Doar acolo putem cu adevărat să fim
Din acest spațiu ne putem manifesta exact așa cum simțim, exact așa cum suntem, acolo începe și se sfârșește totul. De unde începe și unde se sfârșește, nu știu, nici nu mai caut să știu. Tot ceea ce pot face este să Fiu!
Când apar întrebări ce nu au rost, accept că nu știu, respir câteva clipe în spațiul inimii și aia e, toate dispar!
Un exercițiu care pe mine mă ajută când nimic nu face sens așa cum cred că ar trebui să fie este acesta: mut atenția din capul meu, în spațiul inimii, din picioarele mele, în spațiul inimii, de la dreapta mea, în spațiul inimii, de la stânga mea, în spațiul inimii și pur și simplu, ori de câte ori atenția este atrasă în altă zonă, continui să mă aduc aici, în spațiul inimii, fără să vreau să schimb ceva, fără să vreau să stau într-o anumită poziție, să respir într-un anumit fel, ci pur și simplu să îi permit corpului să fie fix așa cum este.
Un exercițiu ce prin practica lui ne susține să ne acceptăm dincolo de orice tipar, orice așteptare, dincolo de orice credem că este corect sau greșit.
Ștefania Koszti
Articol publicat în Revista nr. 79/7 noiembrie 2022
